Pitica e-o fărâmă-a minunilor din cer

„De legi nu ține seama nicicând niciun amor.
Așa-s îndrăgostiții: slăvesc pe-aleasa lor.
Da, patima îi face să o laude-n neștire:
De vreme ce-i iubită, e demnă de iubire.
Cusururile, iată, sunt însușiri, deodat'
Și-o blândă denumire pe rînd au căpătat:
Cea palidă, cu albul jasmin e-asemănată,
Cea neagră ca ceaunul e-o brună înfocată.
Cea slabă e mlădie mișcându-se ușor,
Cea grasă are portul regesc, impunător;
Cea ne-ngrijită are, oricât ar fi de slută,
Un fel de grațioasă dezordine-născută;
Uriașa e-o zeița cu magice puteri,
Pitica e-o fărâmă-a minunilor din cer;
Trufașa este demnă să poarte o cunună;
Perfida are spirit, iar proasta pare bună;
Limbuta e spontană și are-un glas plăcut,
Iar muta e smerită în felul ei tăcut.
Și-așa îndrăgostitul, când dragostea-l orbește,
Iubește și cusurul ființei ce-o iubește.”
(Moliere - 'Le Misanthrope')